In penultima mea zi in Turcia am ramas fara bani. Panica prea mare n-o fost, am zis, „asta e” si „antrenament”. Am plecat din Turcia cu un pachet de biscuiti si 2 bilete de avion. Cei de la hostelul din Göreme unde am stat au fost foarte de treaba si mi-au aranjat transferul la 15TL (cat mai aveam) in loc de 25 ? Le multumesc ?
So…joi la 8 dimineata ma trezesc, fac un dus, fac check out, ma intalnesc cu prietenii aventurieri, ne plimbam prin sat toata ziua. La 5 plec spre aeroport in Kayseri. Moment in care raman si fara net ? Ajung in Tbilisi abia la 3 noaptea, dupa o escala in Istanbul. Zborul din Istanbul spre Tbilisi o fost oribil, si nu din cauza Pegasus dar am prins cei mai cretini pasageri (am crezut c-o si bat pe una, dar am deja articolul scris…trebuie doar sa-l postez. L-am scris de atunci, din avion). Naspa rau.
No, la 3AM in Tbilisi nu aveam ce face, cu hostul meu de pe CS trebuia sa ne vedem tocmai seara, asa ca am stat prin aeroport. Dimineata am plecat spre oras si l-am luat la pas. M-am plimbat random, incercam sa dau de gazda mea pentru ca voiam macar bagajul sa il las (~15kg) dar nu raspundea…pe la amiaza deja mi se facea rau, si nu de oboseala si/sau foame ci din cauza ca ma imputisem (nu mai facusem un dus din dimineata precedenta). Si am fost atat de disperat incat am intrat intr-un hostel si l-am rugat pe manager (un tip din Kenya) sa ma lase sa fac un dus ? Si m-a lasat! Intre timp imi raspunde si David. Perfect! Si aici incepe aventura (scurta) din Georgia. Fara bani, fara probleme, 800km de stop.
Prima zi, am dedicat-o capitalei. E o diferenta foarte mare intre cartiere, unde stateam am vazut primul lift ce trebuie platit. Blocuri comuniste nereabilitate, piete-n strada…cam ca Crangasiul prin 2006.


In a doua zi, ne-am trezit de dimineata pentru a face stopul catre Kazbegi. De fapt, m-am trezit la 12 si abia pe la 2PM am plecat :)) Dar planulo era sa ne trezim la 6. Zis si facut, io, David si prietena lui stateam pe marginea drumului la stop. In cateva ore avea sa fim la cateva mii de metri altitudine si cateva (multe) grade mai putine. Copilu asta mergea lunar in Kazbegi, stia toate potecile. Si de ce sa mergem pe unde merge lumea? Stia o scurtatura ? Evident, mai abrupta. Dupa vreo cateva ore ajungem in final sus, cu pauze ca deh…eu antrenament ioc! Dar a meritat!


Seara trebuia sa ne intoarcem spre Tbilisi, si pentru ca eu m-am lungit cu timpul, si pentru ca era 30 Aprilie (adica Pastile la ortodocsi), si pentru ca era drum in mare neciurculat….Am stat cam o ora la stop pana ne-a luat cineva. Si nu oricine! Habar n-am cine era, dar avea masina spatioasa, caldura si muzica….well, cu toata rusa mea de balta mi s-a parut dubios sa aud prima piesa „Ya lyublyu tebya Iisus”, a doua piesa „Slava tebe, Gospodi’” well, cam asa o fost tot drumul ? Dar nu mai conta, aveam sa ajungem in mijlocul noptii in Tbilisi. Macar eram undeva, nu in mijlocul pustietatii ?

In urmatoarea zi iar am zis ca ma trezesc de dimineata sa plec spre Batumi, unde avea sa ma astepte un prieten. Ghiciti ce! Nu m-am trezit de dimineata… Am plecat din Tbilisi pe la ora 3, din acelasi loc. Vreo 50m mai inainte de locul ala, ca in locul ala statea un alt tip la stop si cum n-am reusit sa ma inteleg deloc cu el prin semne am zis ca stau singur.
Ma ia unul intr-o masina amuzanta tare, n-am facut poze ca si asa era panica. Il ia si pe asta…am zis ma drace, da macar unde meri?! Imi zice Lanchkhuti, de parca eu faceam diferenta ca aia e nume de localitate sau ceva propozitie. Dupa ce am studiat eu harta de la maps.me, m-am prins. I-am zis si-o priceput, ca mergem impreuna. No, si de ce era masina asta amuzanta… O zis soferul ca ne duce pana in Igoeti, bun. Dar in mijlocul autostrazii o explodat o roata! O fost pentru prima oara cand simteam asta, n-o fost rau. Schimbat roata de rezerva fara prea mari batai de cap (tot atunci am vazut si eu cum se schimba o roata, nu-i mare inginerie :)) ). Ca apoi cativa kilometri mai incolo, tot pe autostrada sa ne luam ramas bun de la el si sa asteptam urmatoarea masina. In mijlocul autostrazii. Dar hei, in Georgia nu-i problema! Masinile opresc oriunde…prost obicei am prins in Georgia din cauza asta, ca era sa mor in Europa cateva zile mai tarziu asteptand stop in mijlocul autostrazii :)) Ne ia un popa de data asta, un debil ca altfel nu-i pot spune. Avea un SUV mare, misto si-l conducea cam cum voia el, in spiritul georgian: 140km/h in tunel cu vreo 2-3 depasiri, tot in tunel. Ii numaram sfintii din masina ? Asta ne-a dus pana aproape de Kutaisi, si tot in mijlocul autostrazii ne-a lasat. Dar nu-i problema! Dupa urma sa fim luati de cea mai amuzanta masina…Mama, tata si copila, o fata de vreo 7 ani. Deci fix varsta la care are chef de vorba. Si incerca sa vorbeasca ea cu mine dar eu ce aveam sa pricep? Ei ne-au lasat undeva inainte de Lanchkhuti, dar deja nu mai era autostrada. No, bun. De aici ne ia un taxi (fara bani), nu am inteles ce si cum, nu am inteles pe unde, pentru ca la intrare in oras l-o lasat pe tipul ala si mie mi-o facut semn sa mai stau. Si asa m-am plimbat cu taxiul prin Georgia, moca. Pe mine avea sa ma lase in centru, si bine o facut. Ca aveam nevoie la baie, dar nu era nici una. Si ocolisem tot orasul (sau satul) pentru ca drumul principal era inchis- accident. Asa ca imi sar in zare niste asistente care parca asteptau ceva, deci trebuia sa fie un spital. No bun, m-am dus acolo la baie. De aici, eram pe cont prorpiu, singur. Daca pana in orasul asta avusesem noroc de georgian, acuma aveam sa merg singur. Si scot iar foaia cu Batumi si ma pun fix in centru la stop, ca deh…toate masinile treceau pe acolo ? Si deja se facea seara, si eram panicat ca nu prind apusul la mare. No bun, am stat cam jumatate de ora pana m-o luat cineva pana in Batumi ? Si rupeau asa, putina engleza. SI cu rusa mea (de balta) ne-am inteles sa vorbim despre Romania, Ardeal, Hagi, Steaua si Dracula. Si in Batumi nu m-au lasat la marginea orasului, m-au intrebat unde trebuie sa ajung… Eu Hilton! (ca deh, ma asteptau sus pe terasa). M-au lasat aproape. Asa ca, am prins apusul! Ce zambet tamp aveam la etajul 20 in Hilton, facand poze si bucurandu-ma de apus.

Orasul Batumi e foarte diferit fata de Tbilisi. E mult mai modern (desi si in Tbilisi se construiesc cladiri moderne pe rupte, inca are cartiere mai naspa…), e regiune autonoma (Adjara), e plin de turisti si din cate am auzit..Batumi e mai profitabil pe timpul verii decat Tbilisi. Seara tarziu aveam sa merg spre Poti. Aici, mancare, vin si somn. Ah, si o plimbare de vreo 2 ore noaptea pe plaja. Era atata liniste incat auzeai numai marea (pentru ca era dupa 1 noaptea, deci toata lumea dormea).

In urmatoarea zi aveam sa plec spre Kutaisi, de unde dupa o alta zi dimineata la 5 aveam zbor spre Budapesta. Si cum eu sunt paranoic, trebuia sa fiu de seara in aeroport…si bine am facut ?
Pana intr-un sat (Abasha) m-a dus gazda mea din Poti, cu inca niste prieteni. In Abasha faceam un schimb ca ei mergeau spre Tbilisi si trebuia sa mai ia pe cineva, si eu mai aveam doar cativa Km pana in Kutaisi. Asa ca am ramas in sat. Si ma pun eu sa stau la stop in fata unei porti ziua in amiaza mare pana cand….Sunt invitat la masa! Intr-un final am petrecut toata ziua la familia respectiva, si zau c-a fost frumos. Am mancat khachapuri, inca niste chestii care n-am habar cum se numesc, baut vin si mi-au dat chiar si la pachet (vin si mancare) ? Aveau o curte foarte mare, cu iarba, era liniste am si dormit vreo 2 ore in soare pe iarba. Seara avea sa ne luam la revedere, am facut schimb de Facebookuri si s-a instalat panica..(mai mult a lor). Seara nu prea mai treceau masini, ca daca nu ajung la aeroport, ce fac, cum facem. Una din fete vorbea engleza binisor; ca sa fie siguri, au mai chemat pe cineva din sat care vorbea engleza. Au stat la stop cu mine ? Si intr-un final mi-au oprit o marshrutka (maxi taxi) pe care au si platit-o (am aflat cand am ajuns la aeroport, nu stiam). Ziua aia a fost ziua mea preferata din Georgia, si una din cele mai relaxante zile din viata mea, serios. Desi nu vazusem nimic special, am intalnit oameni speciali.

Cand am ajuns la aeroport (pe la 9 seara) aveam parte de o surpriza imensa…


Kutaisi are cel mai misto aeroport! (dar nu are Wifi). Zici ca-i facut pentru backpackeri. In loc de scaune, astia au pus saltele pe marginile terminalului. Mari, comode…si cum eram singur in aeroport, m-am pus la somn linistit. Cand m-am trezit dimineata, erau pline saltelele :))

Si cam asa s-a terminat…Am ajuns in Budapesta pe ploaie, am dat de oameni tampi, m-am certat cu aia de la info din aeroport, fara bani, fara mancare. O fost momentul in care imi cam venea sa ma pi$ pe europa.

Concluziile: Georgia merita vizitata si traita! In special pentru oameni. Oamenii sunt deosebiti, peste tot am dat de oameni faini (bine, exista si oameni mai putini faini, de ex in Central Station). Si evident, ma intorc acolo cat de curand (cred ca la inceputul lunii iulie, sau in toamna).

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.