Deși nu face parte din proiectul propriu-zis, am zis să scriu puțin și despre asta ?
Miercuri seara am lucrat, deci joi dimineața (ziua plecării) am dormit. Deși îmi planuisem să mă trezesc în jurul orei 10, evident m-am trezit la 12. Până am ieșit din casa, s-a facut 3 jumătate.
La 3 jumatate stateam pe marginea drumului cu o foaie A3 BP BUDAPEST. Am stat, am stat, am stat…evident, la ora aia nu trecea nici dracu spre Budapesta. Dupa o ora, trece un domn, opreste si spune ca ma duce pana la oradea ca ma vazuse si in urma cu o ora. Am zis, okay…fie. M-a dus de fapt fix pana in vama Bors. Am trecut vama pe jos, pe lumina si m-am pus la asteptat. Ba frate…si am asteptat. 2 ore jumatate, se facuse deja noapte si ma lua cu panica. Eram intr-o parcare dubioasa dupa granita, unde ori opreau tiganii (romani) sa se regrupeze, ori unii să-și ia vignete. Dintre romani (de peste tot) nu m-a luat nici unul. Hai serios, nu cred ca se duceau constantenii sau bucurestenii undeva inainte de Budapesta. Anyway…

Am prins o masina spre budapesta, un domn cu un copil (copilul era la telefon, plangea) foarte de treaba. Stia chiar si limba romana, mi-a spus ca a facut facultatea la cluj. Frumos din partea lui ? am ajuns in Budapesta la fix ca sa prind metrou + 200E (busul spre aeroport). Da, am niste bilete de avion, blasfemie ?
No, la 12:30 noaptea eram in aeroport…cam devreme. Aveam zbor la 11!
Ma uit sa vad ce face lumea, dormea pe unde putea. Pe banci, pe sub banci, pe sub scari, pe jos, etc. Apai no, m-am securizat bine, am bagat rucsacul sub o banca, pasaportul in buzunar (e singurul lucru la care tin), izoprenul pe banca (m-am gandit bine sa il iau) si somn pana dimineata. Cand m-am trezit, aeroportul era deja plin… dar ma durea undeva, eram semi odihnit.
Zborul spre istanbul a fost dubios. Dupa ce m-a paranoizat mama cu plecatul la Istanbul, ca bombe si Boko Haram, stewardesa din avion m-a rugat politicos sa ma mut pe locul de la usa de urgenta, si mi-a si aratat cum se deschide usa aia si mi-a spus ca in caz de ceva, o sa aiba nevoie de ajutorul meu. ALLAH ALLAH! Ba, karma! Am zis ca asta o fost… dupa ce m-o enervat maica-mea cu paranoia, acuma asta ma muta pe locul (cu mult mai mare si confortabil, chiar merita) pentru aia care evacueaza un avion…daca mai ai ce evacua. Si mai ales dupa al doilea zbor MH picat si glumele proaste…

Bun, ajung la Istanbul. La control pasapoarte s-a intamplat ceva tragic.
Sunt 2 linii/ ghiseu, una cu eVisa si una pentru noi, astia mai cu moț si fara viza. Despartiti noi doar de-o banda, ma intreaba un tip la ce coada ar trebui sa stea (era deja aproape in fata ghisului) ca el vede ca toata lumea de la randul lui are eVisa, eu nu am, si nici el nu are. L-am intrebat de unde e si…Australia. sa mori tu! Si cum ai ajuns la coada aia, ba nu, cum te-ai gandit sa vii fara viza? La coada aia o ajuns urmarind alti australieni care aveau viza si s-a gandit sa vina fara ca deh…are dreptul. Pai nu? Norocul lui e ca eVisa se ia usor, in 2,3 zile. Ghinionul lui ca daca nu l-au trimis acasa probabil si acum doarme in aeroport.

Ma țâp in Havataş (autocarul catre Taksim), ii dau soferului 100TL si imi da rest 36. Am zis ca ceva nu e in regula dar o plecat foarte repede! Dupa ce am ajuns in Taksim m-am dus si i-am zis ca mi-o dat restul gresit. Nu stiu ce o priceput, o chemat pe altul. Asta ma duce la „birou” (cascarabeta) sa rezolvam problema.
Care era problema mea: primisem mai putini bani.
Ce intelesese ei: am fost taxat de 2 ori. Adica doua persoane, dar nici asa nu dadea…ca un bilet era 14TL. O zis ca suna la translator „pure english”. O sunat, am vorbit cu ala, au vorbit intre ei si dupa doua minute imi da diferenta de bani si imi ureaza calatorie placuta. Chiar eram curios ce se intampla, la urma urmei nici eu nu aveam cu ce dovedi (eventual doar cu chitanta bancara ca scosesem 100TL).

Ma plimb pe toate stradutele alea mici, cu bagajul dupa mine ? tipul cu care vorbisem de cazare putea sa ne vedem la 8 seara. Pana atunci m-am plimbat si am mancat ? si am baut çay…..mult çay. Sunt 4 lucruri pe care le vezi peste tot in istanbul: çay, covrigi, castane si steagul turciei. Foarte nationalisti, steagul il vezi pe toate cladirile. Vreau si eu unul. Si acum beau çay.
I-am luat vederi Elenei, o sa le trimit probabil din Göreme ca aici nu am vazut nicio posta ?

Seara nu am facut prea multe, baut çay in cartier si rakı acasa. Nu am mai baut rakı din 2011 ?
A doua zi, am zis sa iau Istanbulul la pas. Am primit un card de transport, m-as dus cu MetroBus la Topkapı si de acolo…pe jos. Mers la Sultanahmet, la aya sofia, Basilica Cisterna, mers cu ferry la Uskudar, inapoi la Eminonu, mers pe jos pana la Taksim, Istiklal (aici am vazut cea mai mare masina de politie), intalnit un prieten saudi, mancat, mers iar…seara pe la 12 jumatate am ajuns acasa. Frant. Dar o fost frumos!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.