Am avut un noroc fascinant la venirea spre Turcia. 18-19h in total, 1000km cu doar 2 masini. Cost 0 si o masa. Desi trebuia sa raman in Bucuresti, am ajuns direct in vama.. Lucruri aleatorii, si-am comis-o din nou ieri.

In prima zi, prima doza de adrenalina mi-am luat-o pe podul peste Dunare in granita RO/BG. Nu de alta, dar bucatii romanesti ii lipseste gardul si-s numai vreo 50m pana jos. Podul are ~4km, partea bulgara ii okay dar partea romana ii groaznica. Si aii spatiu numai vreo 40-50cm, si pe alocuri nu-l ai nici pe ala ca ii gaurit sau is tot felul de tevi si lemne aruncate. Ma simteam de parca mergeam pe pervaz.

Problema mea o fost c-am zabovit in Giurgiu cam mult. Am baut o cafea, am mancat, m-am pozat, am stat live pe facebook, am text-uit, etc. Si evident, iar nu mai trecea nici dracu prin vama la ora aia. A II-a oara cand mi-o luam in stilul asta (noaptea-n vama), dupa Ungaria in aprilile. Ar trebui sa invat ca vama se trece dimineata, si stopul se incepe tot dimineata (vorba aia, Cine se trezeste dimineata departe ajunge). Mno, trebuie.

In vama bulgara deja tirurile trageau la somn, si se facea seara. Nu era bai, dar erau tantari. Multi.

Indicativul de Istanbul e 34, deci luam toate tirurile cu 34 la rand..dar toti isi faceau somnul prin parcare. Damn!

 

La un moment dat trece un autocar, opresete si-mi spune ca ma poate duce cu 30 USD. Refuz, ca nu vreau sa platesc pentru transport.  Pleaca insa dupa 10 minute se intoarce si-mi spune sa urc. Mi-au spus ca ii frig afara si au si ei copii 😀

Soferii vorbeau atat turca cat si romana. In Bulgaria m-au invitat la masa si deja dimineata eram in Istanbul. Mai aveam de data trecuta vreo 16TL pe Istanbulkart si drumul spre casa il stiam.

In Istanbul n-am facut mai nimic surprinzator, o fost cam ploios, m-am plimbat nitel prin oras cat sa schimb niste bani (c-am fost bou si nu am facut-o inainte) si am mai dat o fuga pana la receptia unui hotel ca sa iau un plic cu…SIM-ul turcesc (trimis de cineva prin cineva).

Pe 27 am zabovit cu un prieten cam mult la çay si-am alegat pana la aeroport de ma treceau toate apele. Era sa pierd zborul spre Antalya. Si cand am ajuns acolo, tipul de la check-in avea glume in program si imi spune ca “You have no reservation”. Sa mori tu…”I just made a joke”. Mno bun. Imi mai si zice ca eu nu-s ca ceilalti romani, apai asta nu stiu cum s-o iau :))

Nu mi-a zis nimic de alea 3kg peste care le aveam la cala, dar mi-a urat La multi ani.

 

In Antalya am lenevit, la propriu, Am avut parte de gazda minunata, m-am prajit (la propriu), m-am pozat sub apa…Pentru prima oara eram de ziua mea la mare. Si nu inghetam.

Ii faina plaja din Konyaalti, o sa mai merg 🙂

Mi-am extins sederea in Antalya cu 2 zile pentru ca efectiv nu prea voiam sa plec, pe langa asta nici nu prea eram in stare (am mancat ceva naspa, sau o fi fost de la apa).

Ieri am plecat din Antalya, si-am sa dau copy paste la postul de pe facebook sa nu-l rescriu 😀

 

Buuun. Ziua de ieri a fost si foarte faina, si foarte proasta.

Am plecat din Antalya de dimineata spre Fethiye, m-a dus gazda cu masina pana-n cucuietii din deal la iesirea spre Denizli si de acolo m-am pus la stop.

Dupa ceva vreme (mai mult decat ma asteptam) ma ia un tirist (engleza yok) pana in Korkuteli si ma lasa acolo la drumul spre Denizli/ Izmir/ etc. Si m-a ajutat sa-mi dau si bagajul jos (ca asta era panica pentru mine la tiruri). In rest, e chiar confortabil in tir.

Acolo am stat ceva mai multa vreme, si sa ajung spre Fethiye era complicat (trebuia sa mai schimb de 2 ori cel putin). Dupa vreo jumatate de ora (iar, cam mult pentru Turcia) ma ia un nene (care iar engleza yok dar deja m-am obisnuit asa ca vreau nu vreau trebuie sa vorbesc turca Posted Image ). El imi spune ca ma poate duce pana in Sogut ca el mergea in Bodrum.

Era foarte incantat de ce fac, ne-am oprit de 5 ori la çay pe drum si la masa Posted Image Facea selfieuri cu mine si imi spunea ca si el merge cu familia cu rulota dar prin Turcia Posted Image. Pe Hitchwiki la Turcia zice:

Quote
Also you’re very likely to be invited for tea and food, and often also to home stays.

 

No cand am ajuns in Sogut si opreste ca sa ne luam ramas bun… hop ma razgandesc si-i zic ca no hai ca vin si eu in Bodrum.
Nu gasisem host nici in Fethiye nici in Bodrum intre timp.
In Bodrum ii cam complicata treaba… Am ajuns dupa amiaza si iar, dat mesaje si nimic. Pe la 8 seara postez pe Interrail Turkiye, CouchRail si alte grupuri turcesti. Lumea se implica, da share, “up-uri”, etc dar cum Bodrum ii oras mic… :/

Erau 2 oameni din Bodrum dintre care unul nu vazuse mesajul (ii daduse cineva tag) si o tipa am vazut-o deja prea tarziu.
Intre timp un prieten ma batea la cap ca mno, imi face el o rezervare pe noaptea asta la o pensiune ca sa nu raman afara (desi problema mea nu era ca stau afara ci ca reusisem sa golesc telefoanele si bateria externa, stateam deja si incarcam telefoanele la bateria de la laptop). Plus ca voiam sa fac un dus, musai. O pateam la fel ca-n Georgia (cand am ajuns fara niciun ban si ma plimbasem pana m-am imputit si-am intrat intr-un hostel sa intreb daca ma lasa sa fac un dus moca). No, ca de stat afara nu-i hard task.
Undeva dupa 00:00 am acceptat propunerea astuia (Desi imi venea sa-l strang de gat ca-mi calca principiile Posted Image ) si o facut rezervarea. Ma duc acolo, toate bune, ma cazez, fac dusul, caut toate prizele posibile din camera si ma pun la somn.

Dimineata, check out si plimbat putin.

Acum is intr-o cafenea, trimis de cineva de pe fb. No, e posibil sa reusesc sa gasesc unde sa stau in seara asta. Voiam initial sa plec in Izmir azi ca acolo am ceva prieteni si deja le-am zis ca vin ca sa ma asigur ca-s acasa. Dar parca n-as vrea sa plec din Bodrum suparat, asa ca astazi o sa vad ce se va intampla Posted Image

Situatia ii in felul urmator: tot pe fb cineva care are cunostinte/ rude whatever cu “otel” imi spune ca ma pot duce acolo ca “misafir” (v-ati prins). Asta totul cu google translate pentru ca lumea nu stie engleza (doar ceva germana). Bun, asta nu-i o problema ca oricum am in plan sa invat turca.

Asta ii ca-n “How I met your mother”, gen “How I got to the Otel”.

Desi imi calca putin principiile ideea, ca nu mi-e musai de dormit (stand in japonia stiu sa dorm si-n piciaore Posted Image ) dar cateva dusuri pe zi is atat de bune…si lasat bagajul. Macar rucsacul mic (care are vreo 8kg, cu toate electronicele in el). Ala mare ii confortabil.

Acum despre stopul in Turcia, turcii de rand is cam speriati (si toti stiu cazul Pippei. Si cand am iesit in Antalya la niste prieteni de-ai prietenilor mei (etc etc) erau cam speriati.

Acuma Turcia si-a luat o reputatie proasta in domeniu oarecum pe nedrept. E un caz singular. Intradevar, ca femeie, e complicat.
Daca ar fi sa ne luam dupa cazuri singulare atunci Romania ar trebui sa fie ceva mai periculoasa (2 japonezi morti in 10 ani, ca asta-i mai fascinant).
Tomislav Perko in TedEx zicea ca el cand a plecat, croatii ziceau ca sarbii is naspa. Sarbii ziceau ca bulgarii is naspa. Apai la bulgari tata, stai sa vezi cum ii in Turcia, etc. Posted Image

Toate bune momentan, çay, etc.
Ah, si raman fara bani. Dar sa ma vad in Izmir si-s okay PostedImage

ps. inca o chestie in Turcia pe care am observat-o daca stai printre localnici. Sharing is caring la mod de arta.