Ideea

Ideea dateaza încă de prin anul 2013 așa că o să le iau în ordine cronologică (no tulai mama lor de diacritice).

2013

În anul 2013 mă bătea gândul să aplic pentru EVS în Liban, sau Algeria, sau Maroc. N-am avut noroc, adică l-am avut, da´ nu pe ăla care trebuie. Nu am prins nimic în Liban, nimic în Maroc dar no m-o trăznit un proiect în Algeria. Wow, super tare, entuziasm maxim! La o săptămână după aprobarea proiectului apare criza ostaticilor, proiect anulat. No, ce aveam să fac?! Sa merg mai departe, pe drumu´ ăla de om normal.

În primăvara n-am facut mare lucru, am dat o fugă in Japonia, via Munich-Doha pentru că, nu înțeleg de ce, din România biletele de avion sunt aberant de scumpe.

În vara anului 2013 m-am mutat la Cluj cu tot cu orgoliile mele de om tâmpit. Adică: voiam să stau singur. Asta n-o durat prea mult că după numa o luna și ceva, m-am plictisit. Așa că mi-am căutat coleg/colegă de apartament în grupurile de Erasmuși. Am găsit o italiancă, și ne-am luat și-o pisică. După ce o plecat ea, am găsit doi basarabeni, faini oameni. Spre finalul anului ajungeam în…Republica Moldova! Evident, eram vazut ca un semi-zeu, semi-prost și semi-ciudat cu accentul meu de ardelean, și zău de nu, dar parca mi-o venit să folosesc numai regionalisme ardelenești. Expresia facială a basarabenilor era epica și de obicei situația se încheia cu un ”Ne panimayut” din partea lor. Dar îs oameni faini, amuzanți și parcă mai hipsteri decât ai noștri.

Mi-am luat țeapă cu revelionul acolo, chit ca era pe data normală. Dar e plictisitor, prea formal și cam orice vârstă ai avea, tre să stai cu familia. No, nașpa…

2014

A fost cel mai depresiv an. Parcă nu mai era așa fain Clujul, aveam de învățat de îmi sărea apa în cap, nu aveam bani și nici timp. În ciuda faptului că părinții mei făceau eforturi să ma întrețină…dar nu știu, ceva lipsea. Și supărarea asta a mea îl supara și pe tata, era un lanț vicios. Îmi pare rău! Deci, despre 2014 n-am să scriu nimic.

Ba am să scriu ceva. În vara 2014 m-am angajat în farmacie. O fo fain, îmi plăcea, banii curgeau în a II-a jumătate a anului. Dar timp, ioc. Deloc, adică, chiar deloc.

2015, anul de glorie

După jumătate de an de lucrat în farma am decis că e momentul să raman iar fără job, pentru că sesiune și pentru că timp. Proastă alegere.

Așa că reveneam eu la starea aia de jobless si moneyless. În Aprilie 2015, parcă din Grădina Eden picat, mă prezint la un interviu. No tulai, ăla mi-s! M-am angajat într-un club. Faină idee, dar virusul Horeca o dată intrat, greu scapi de el.

Toată vara am muncit, nu mă pot plânge. Am muncit foarte mult și satisfacția financiara era pe masură. Nu conta ca nu mai am timp, imi placea prea mult, oameni, etc.

Am investit foarte mulți bani într-un PC pe care să-l folosesc la ceva cercetare și gaming ici colo. Nu am timp să-l folosesc, îl las deschis cu treabă uneori și verific după doua zile. De jucat, la doua săptămâni. De foarte multi ori lucrez pe el la distanță prin Team Viewer, că acasă nu-s. Cam tot anul am muncit și parcă nu musai de nevoie (cheltuielile le-am redus la jumătate față de anul 2013) dar nu mă puteam abține.

În luna Decembrie m-am dus la Sibiu, c-am zis să fac revelionul cu verișoara mea preferată. Dar înainte de asta am trecut pe acasă câteva zile. No, și stăteam eu așa la masă, povesteam cu mătusă-mea diverse și am zis ca hai să îmi sun rudele îndepartate. Și sun matuși de prin diverse locuri, le urez un an bun, etc etc. Și sun o verișoara pe care nu am vazut-o de 10 ani, Anca, de când eram eu bighidiu. De vreo 10 ani ea mă implora să merg în vizită la ea in Frankfurt, pe principiul ”Ai fost în atâtea locuri și până la mine nu vii”. Și io ca de obicei n-am timp!

2016, anul în care mă trezesc

Pe 2 ianuarie stabilisem că mă întorc la Cluj că no, lucram. Dar asta n-o puteam face așa, direct. M-am dus să mă vad cu alti 2 nebuni la Sighișoara. Stând eu în tren mă uit la bilete de avion pentru Frankfurt. Și-am luat! Evident, nu direct. Că mie imi place să mă complic. Am luat Tîrgu Mureș-Budapesta, o noapte, Budapesta-Frankfurt-Budapesta. Aveam să-mi vad verișoara de care îmi era sincer frică, și i-am zis! Ulterior, a intrat în lista verișorilor preferați. Și lista cuprinde doar două persoane! Deci așa de fain o fo!

Tot în tren, fiind cuprins de febra plecatului și dorința de ciudat am decis că vreau să merg în Georgia, musai. Kazbegi, liniște, am nevoie neapărat de o ieșire ieșită din comunul european. Dar pentru că nu pot fi altfel decât bătut în cap, m-am gândit că ce-ar fi să vizitez Cappadocia în timpul vizitei mele din Georgia, chit că-i hăt taman la vreo 1266KM. Deja începeau sa curga valuri de gânduri dubioase: Vreau și în Doğubeyazıt, și în Armenia, și în Azerbaijan…vreau peste tot! Dar nu puteam. Aveam un job, aveam obligații. Mi-aș fi dorit să merg cu ocazie din Göreme pana la Tbilisi, dar timpul nu îmi permitea. Așa că pe fuga, am făcut rezervarile la avioane. Oamenii cu obligații circulă cu avionul. Budapesta-Istanbul-Kayseri-Tbilisi + Kutaisi-Budapesta. Am preferat, cu excepția Istanbulului, să folosesc hosteluri (care n-au fost deloc scumpe! Dar fiind singur, parcă simt nevoia să mai am niște turiști prin preajmă). În Istanbul mi-a scris un tip pe CS, urmând apoi să mai primesc încă vreo 5 oferte. Și incă n-am plecat! Mai am o lună!

Navigând eu liniștit pe internet, dau de-un citat. Un citat care mi-a schimbat total viziunea despre ce ar trebui să fac, un citat care mă face să renunț la tot aici și să plec. Oriunde fără să poposesc prea mult timp. Și să plec iar…

If you’re twenty-two, physically fit, hungry to learn and be better, I urge you to travel – as far and as widely as possible. Sleep on floors if you have to. Find out how other people live and eat and cook. Learn from them – wherever you go. – Anthony Bourdain

No fu-Thai! Mi-au dat și lacrimile atunci! Fix 22 am, fix cât trebuie, dar timpul trece! Deci trebuie să mă grăbesc!

Nu mai puteam dormi noaptea, nu mă mai văd aici, nu mai vreau obligații și monotonie, mă deprimă. Am găsit cauza!

Sper că la data curentă (26 Martie), dragii mei părinți nu citesc asta. O să le spun când va fi momentul. No, serios că îi o veste mai gravă decât una că m-aș căsători.

În Septembrie 2016 am de gând să plec in ceea ce eu numesc WorldWide Trip, ceva la care lucrez de jumatate de an. Și nu-i ușor. Văzut pentru fiecare țară în parte regim de vize, posibilitați, alte experiențe…chiar și vremea! Că nu-mi doresc India și Asia de Sud-Est în timpul musonului… Căldura nu mă deranjează deloc.

 

LE: In ultima perioada, am dat de multi alti romani plecati prin toate colturile lumii 😀

Până în Septembrie, voi avea același stil de viata. Job, casă, facultate, Turcia, Georgia și o lună Japonia, era necesar.